marți, 24 septembrie 2013

CĂDEREA ÎNGERILOR, Galeria Helios, Timişoara, 2013




CĂDEREA ÎNGERILOR
expoziţie personală - 19 septembrie 2013, Galeria Helios, Timişoara 



- Tema aripii şi a zborului m-au inspirat în urma expoziţiei avute în spaţiul (neconvenţional artistic), aşa numitul „no man’s land” al Aeroportului Timişoara

, ca parte al amplului proiect personal 980199 INCURSIUNI
http://ciprianchirileanu-art.blogspot.ro/2011/05/incursiuni-980199.html şi

, rezultând monotipiile PENE 1-3, 2003
http://ciprianchirileanu-art.blogspot.ro/2011/06/pene.html.

- Ulterior, în anul 2005, aflat la marginea unei păduri montane, noaptea, am fost martorul unui fenomen relativ rar, o feerie de luminiţe ale licuricilor. O încântare vizuală care nu putea fi atunci înregistrată pe suport fotografic sau video, însă interpretată ulterior în seria de linogravuri – LICURICI. În mitologia românească, licuricii sunt acei ingerii căzuţi care au păcătuit cu pământencele.

- ÎNGERII sunt entităţi celeste spirituale care îndeplinesc rolul de mesageri, întotdeauna ai veştilor bune, între Dumnezeul veşnic şi lumea muritoare. Îngerii căzuţi (damnaţi), sunt făpturi angelice care s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Preluând din atributele păsărilor, îngerii sunt înzestraţi cu aripi. Dintre păsări, am ales PORUMBELUL, o creaţie a cerului, păstrătorul sufletului, simbolizând puritatea, speranţa, erotismul etc, fiind asociat cu naivul sau poetul.

- În dipticul pictorului florentin Filippo Lippi – Buna Vestire, 1440 – pe panoul din stânga este reprezentat Îngerul Gavriil. Pe panoul din dreapta, Sfânta Fecioară este atinsă uşor de „puterea Celui Preaînalt” sub forma unui porumbel, lumina invizibilă lovind trupul Fecioarei, proiectându-i umbra pe perete.

- În lumea terestră, umbra-urma porumbeilor pe pământ este proiectată pe asfalt, sub roţile automobilelor, precum căderea îngerilor... Făcând abstracţie de aspectul şocant al unei fiinţe moarte pe caldarâm, imaginea în sine este deosebit de estetică. Odată tema aleasă – CĂDEREA ÎNGERILOR – a urmat documentarea pe străzile oraşului, începând din anul 2006, fără a lua în considerare interpretările teologice ale îngerului căzut.

- Am urmărit strict fenomenul căderii îngerilor în lumea real-urbană, în interpretare personală – respectiv al îngerului căzut printre oameni, singurătatea îngerului căzut care-şi caută împlinirea cu o pământeancă, într-o poveste de dragoste utopică şi tristă (un fragment din textul acestei poveşti fiind alăturat ansamblului de linogravuri LICURICI - textul de mai jos). DIN PERSPECTIVA DOCUMENTĂRII MELE FOTOGRAFICE POT AFIRMA FAPTUL CĂ FENOMENUL CĂDERII ÎNGERILOR SE PETRECE DOAR ODATĂ PE AN, ÎN PERIOADA DE TRANZIŢIE DE LA PRIMĂVARĂ SPRE VARĂ, din care cauză proiectul a necesitat timp îndelungat de realizare (2006-2013).

- Consider că două sunt lucrările-cheie ale prezentei expoziţii: prima – Îngeri, monotipie, 2013 – un echilibru între două lumi ca într-un „no man’s land”; şi a doua - Umbra (Licuriciul şi pământeanca), print digital, 2013 – singurătatea celor două personaje principale din povestea expoziţiei, o permanentă căutare a unui loc al dragostei ferit de oprobiul pământean.



CIPRIAN CHIRILEANU


 Pene 3, monotipie




 Pană 3, linogravură



LICURICIUL ŞI PĂMÂNTEANCA

(…)

- Uite, acolo! îmi spuse băiatul… Hai sa vedem!

Ne-am întors în poiană. În jur, tot ce pădurea putea alerga, zbura sau înverzi, formase un careu.

Prezenţele noastre nu deranjau pe nimeni, dar eu m-am oprit, cuprins de o neînţeleasă sfială. Nu credeam că era locul meu acolo şi m-am retras în întunericul pădurii, băiatul contopindu-se cu mulţimea de vietăţi adunate.
(...)
- Am văzut totul! a început să-mi povestească. Bolovanii luminau împrejurul lor la scurte intervale de timp, până când deasupra ierbii s-au înălţat nenumărate puncte luminoase, valuri-valuri de licurici… Apoi au apărut, nu ştiu de unde, şapte uriaşi care au intrat printre licurici, unul după altul. După câţiva paşi, ultimul dintre ei s-a oprit ridicându-şi mâna. Avea o palmă mare!... Uite, aşa! cât spatele meu. Din mulţimea agitată a licuricilor, cel care-şi purta lumina cât mai sus s-a oprit în faţa lui, ascunzându-i-se în pumn. L-a aruncat în iarbă… M-am întristat, domnule... Atunci am văzut că nu mai eraţi lângă mine. La doi-trei paşi mai încolo am auzit o şoaptă: „Aşa ne îngropăm noi, licuricii, în linişte, cu fericire şi neputinţă într-ale răului”. Nici n-am apucat să-i văd faţa. Domnule, de ce un licurici luminează?
- Întotdeauna un licurici luminează copile! i-am răspuns.
S-a lipit de mine, îmbrăţişându-mi picioarele. Buzele sale, lipite de trupul meu, îngânau aproape răguşit numele mamei lui pământence.
Ale iubitei mele...

(Fragment adaptat din Înconjurat de iarbă, povestiri CIPRIAN CHIRILEANU, Timişoara, 2007)




Licuruci, linogravură





Căderea îngerilor, colaj foto






Căderea îngerilor, linogravuri

Căderea îngerilor, print digital


 Căderea îngerului, print digital



Căderea îngerilor 1, monotipie

Căderea îngerilor 2, monotipie

Căderea îngerilor - Licurici

 Cădereaîngerilor 3, monotipie

 Căderea îngerilor 4, monotipie

 Îngeri, monotipie


Căderea îngerilor - Îngeri

 Umbra (Licuriciul şi pământeanca), print digital


(foto: Andrei Cherăscu)


MAKING OF... (foto Renée Renard)