marți, 21 iunie 2011

LIVIUS GEORGE ILEA, exploatarea filonului de fum

Mereu grăbit, transfigurat de sentimentul urgenţei unor presimţite acţiuni decisive, Ciprian Chirileanu trece prin lume val-vârtej marcându-şi arealul cu indelebilă graţie, invocând sublimul micilor-mari „gesturi” artistice gratuite. Intervenţiile sale în realitatea imediată stârnesc evanescente dâre de fum, scrieri pe vânt şi pe apă, urmărite parcă cu sufletul la gură, salvate de la disoluţie printr-un ultim efort al rigorii formale remanente în conştiinţa plasticianului profesionist.



Artist bănăţean (născut în Timişoara, pe 25 februarie 1966), absolvent al secţiei Grafică a Universităţii de Vest – Timişoara (1998), iniţiator şi curator al Bienalei de Gravură Mică Graphium, autor de cronică plastică, Ciprian Chirileanu găseşte suficiente rezerve de combustibil interior pentru a se angaja şi în numeroase proiecte sociale, sensibilizând responsabilitatea civică a concitadinilor săi. Iniţiator şi coordonator al Cercului de Pictură deschis la Penitenciarul Timişoara, membru activ al asociaţiei umanitare „Sf. Petru şi Pavel”, mereu în prima linie, el se „risipeşte” cu generozitate, infirmând – comform spiritului generaţiei sale – mitul artistului retras într-un iluzoriu turn de fildeş.



Neresemnat în faţa adversităţilor inerente vieţuirii în „cea mai bună dintre lumile posibile”, plasticianul Ciprian Chirileanu se întreabă revoltat/exasperat în registrul umorului negru: „Cum naiba să-i fac pe călăi să râdă?!”. Survolând cu un umor subminat de note grave tematicile angajate social, prezente în desenele satirice de început, în revista Râsu’ Plânsu – Ciprian Chirileanu îşi deplasează ulterior investigaţiile plastice înspre zona predilectă experimentului modernist vizând corespondenţele/contaminările dintre structurile materiei şi cele generate de ordinea raţională a reflecţiei, acuzând hiatusul aparent dintre datul natural şi semnul/simbolul său. Deloc surprinzătoere în contextul polimorfiei caracteristice nisipurilor mişcătoare ale peisajului artistic contemporan, această modificare radicală de paradigmă estetică marchează însă, în planul personal al artistului autenticitatea unei opţiuni vocaţionale. Incitat de revelaţiile formale şi structive ale materiei surprinse prin intermediul microscopului, fascinat de ritmurile şi dinamica secretă a acesteia, plasticianul descoperă fervoarea „vânării” tainicului „alfabet al spiritului lumii”. Necontenitelor reconfigurări din domeniul vizibilului artistul le răspunde nu prin imagini plastice izolate, ci cu serii de lucrări (Filonul de Fum, DeOchi, Noduri etc) – apte, în viziunea sa, să aproximeze grafic mutaţii semnificative pe axa temporalităţii.



Destructurând informaţia vizuală până la elementele sale constitutive (punctul, linia, pata) pentru a o restitui apoi metamorfozată, încărcată de propriile emoţii/stări/reflecţii, Ciprian Chirileanu include strategic în economia lucrărilor sale jocul hazardului, acceptând selectiv „sugestiile” materialelor utilizate. Deplin stăpân pe tehnicile clasice/tradiţionale de gravură şi grafică de şevalet, artistul îşi permite să inoveze tehnologic, exploatându-şi cu nedisimulată seninătate filonul ludic, recuperând mirări fertile din orizontul magic şi ingenuu al copilăriei. Iscodind mirajul unor pete de cerneală de gravură straniu difuzate de ploaie, graficianul Ciprian Chirileanu îşi dezvoltă o tehnică proprie, pe care o numeşte „hidromonotipie”, a cărei miză constă în generarea (în regim cvasi-controlat) de efecte plastice inedite. Un virtuoz al liniei, desfăşurată spectacular între gracila mlădiere a unui fir de păr şi agresivitatea compactă a unei crose de basse-ball, artistul îşi conduce cu profesionalism discursul plastic sub semnul unui mereu restabilit echilibru între termeni: actual/virtual, alb/negru, plin/gol, vibrat/uniform, difuz/tranşat, ş.a., upgradându-şi continuu arsenalul expresivităţii plastice. Deşi interesat de bogăţia şi „estetismul” spectacolului vizual oferit, C. Chirileanu nu alunecă într-un decorativism steril, repertoriul formal în expansiune, varietatea texturilor sugerate şi complexitatea schemelor compoziţionale aproximând labirintul eu-lui interior al artistului în căutare de sine – fapt indicat explicit în ciclul Incursiuni interioare, prin care operează o fericită deschidere către conturarea fermă a identităţii sale artistice plastice. Tentat deopotrivă de exprimarea prin verb, (debut literar în revista Orient Latin, Timişoara, 2006), Ciprian Chirileanu nu ezită să instrumenteze concomitent şi semne/simboluri inducând evidente corespondenţe cu sfera semanticului. Lucrările sale pun întrebări-capcană, iscă răspunsuri surprinzătoare, structurându-se pe paliere succesive a căror decodificare/interpretare, nu de puţine ori, se dezvăluie doar la o lectură secundă, vădindu-şi cu sfiiciune, în filigran, complicitatea cu poeticul, inefabilul şi magia.



Bun manager al propriilor resurse, un izbăvit de penitenţa atelierului, dar purtând crucea unui „aici” şi „acum” în termenii unei activ-responsabile implicări sociale, artistul se simte atras de locaţii expoziţionale inedite (seria înscenată în spaţii neconvenţionale – Penitenciarul, Peştera, Aeroportul), manifestându-se însă la fel de liber şi în sălile galeriilor sau muzeelor de artă, rămânând în orice împrejurare viu şi inovativ, exercitându-şi libertatea alienată, protejată totuşi cu îndârjire, cu un incurabil noncomformism.





Livius George Ilea, critic de artă, Exploatarea Filonului de fum (articol apărut în revista Tribuna, 1-15 martie 2008, Cluj Napoca)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu