marți, 31 mai 2011

INCURSIUNI 980199, Muzeul de Artă Timişoara

INCURSIUNI 980199 este un proiect derulat pe parcursul a cinci ani (1998-2002), urmărind expunerea în trei spaţii greu accesibile mie, ca artist, dar şi pentru un public relativ restrâns. Totodată mi-am impus regula de a nu avea nicio altă prezenţă artistică până nu închei ciclul de expoziţii în spaţiile aşa-numite „neconvenţionale”, din Penitenciar – în anul 1998, Peşteră – în anul 2001, respectiv Aeroport – în 1999, ansamblul proiectului comparându-l într-o oarecare măsură cu anumite elemente din performance art. Mă refer la implicarea unui grup de deţinuţi în timpul vernisajul de la penitenciar, sau la concertele de muzică de la aeroport, peşteră sau la Muzeul de Artă din Timişoara.



Afişul expoziţiei de la Muzeul de Artă, Timişoara, 2002


Înaintea vernisajului din Penitenciarul Timişoara m-am îmbrăcat într-o zeghe. Am stat închis timp de o jumătate de oră într-o celulă, împreună cu un deţinut, aşteptând sosirea publicului. Public nevoit să accepte anumite condiţii de vizitare, de la intrarea în unitatea bine păzită, până în „spaţiul expoziţional” aflat într-o clădire din interiorul închisorii. Lucrările erau expuse pe panouri, într-un coridor lung în care, pe stânga şi pe dreapta erau uşile cu vizete ale încăperilor de detenţie. La un moment dat uşa celulei mele s-a deschis şi împreună cu deţinutul amintit, ne-am plimbat printre oamenii adunaţi în hol – militari în uniformă, alţi deţinuţi în hainele lor zilnice, civili şi mass-media – oprindu-ne apoi pentru vernisaj. Am transpus astfel un desen satiric semnat de mine: eu, în rolul deţinutului (victima), căram bila grea şi neagră legată de piciorul călăului, iar călăul cu un topor în mână, mă conducea legat către eşafod... Dealtfel tematica principală a desenelor expuse la penitenciarul din Timişoara cuprindea relaţiile şi situaţiile paradoxale – de distanţă şi totodată de apropiere – create între călău şi victimă, înaintea actului final.



Conceptual, fiecare dintre cele trei spaţii alese îşi au deja interpretările consacrate în literatura de specialitate. Eu voi aminti doar înţelesurile personale enunţate în proiect şi în catalogul care a însoţit expoziţia de final de la Muzeul de Artă din Timişoara: simbolistica penitenciarului am atribuit-o condamnării conştiente sau inconştiente, un puternic şoc asupra psihicului şi fizicului – încarcerarea. Spaţiul peşterii l-am înţeles ca pe un simbol al abisului, al beznei, al cedării totale şi irevocabile – resemnarea. În fine, simbolul aeroportului l-am alăturat eternului vis al omului de a zbura, de a fi liber, de a se înălţa şi de a se depăşi pe sine – izbăvirea penitenţei. În anul 2002 toate lucrările expuse până acum aparent separate şi dispersate, au fost transferate, prin opoziţie, în spaţiul „convenţional” al Muzeului de Artă din Timişoara. Astfel, s-a finalizat Incursiuni 980199, o expoziţie aflată sub simbolul puterii exprimării întregului şi a împăcării cu sine, în linişte. Lucrările expuse au fost variate din punct de vedere al tehnicilor folosite (tuş, laviu, acuarelă, monotipie, aquaforte, aquatinta, linogravură), a dimensiunilor (de la 10x10 cm, la 400x150 cm), precum şi al subiectelor sau titlurilor (Incursiuni Interioare, Cutia Pandorei, Stigmatizare, Deschideri, Labirint, Atracţii, ...nduri, Filonul de Fum - lucrări descrise în alte postări de pe acest blog).

Formaţia Cargo


Ioan Iovan (c), Nicolae Strâmbeanu (d)



Adrian Mardan (d)
La expoziţiile din acest proiect au susţinut recitaluri sau concerte de muzică, următorii:

Penitenciar – 1998 – nu s-a putut organiza un astfel de moment.

Peşteră – 2001 – un concert susţinut de formaţia de rock timişoreană Cargo.

Aeroport – 1999 – recital de chitară clasică Adrian Mardan, student la Facultatea de Muzică din Timişoara.

Muzeul de Artă – 2002 – un concert al formaţiei timişorene de underground, ArcGotic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu