marți, 31 mai 2011

CERC DE PICTURA CU DETINUTII (1998 - 2001)

CERCUL DE PICTURĂ CU PERSOANE AFLATE ÎN CUSTODIA PENITENCIARULUI TIMIŞOARA

Ca urmare a expoziției din 1 aprilie și al ecoului pozitiv din mass-media, și nu numai, în septembrie 1998 am purtat o discuție de principiu cu directorul de atunci al Penitenciarului, dl. Băla. Amândoi ne-am declarat disponibilitatea de a continua colaborarea pe viitor. Probabil propunerea de desfășurare a cercului de pictură a venit din partea directorului instituției, cumva firesc, eu nesperând că aș fi putut avea o reacție pozitivă în acest sens, având în vedere profilul mai mult decât cazon al închisorii. Sau a fost invers?!... am propus eu, el nefiind sigur că poate aborda subiectul adresat unui civil?!... nu mai îm aduc aminte exact. Cert este că peste câteva zile poarta Penitenciarului mi-a fost deschisă larg (!!!) iar ușa directorului, cu drag.  

Îmi face plăcere să evoc excelenta colaborare avută cu instituţia amintită, prin comandantul de atunci, dl Ioan Băla, apoi cu dl Florin Şerpe, unul dintre psihologi, şi, ulterior, cu dna Mihaela Tomiţă. Dar lista este mai lungă şi îmi cer scuze că nu o pot... lungi, acum şi aici. Cu toţii au depus un efort pentru realizarea expoziţiilor cu deţinuţii-plasticieni.

Mi-aduc aminte când am fost invitat să vizitez o celulă. Oricât de multă (auto)pregătire psihologică mi-am impus-o, n-am putut rezista mai mult de 10-20 de secunde. Am ieşit imediat. De atunci, conceptul despre libertate şi tot ceea ce derivă din el (spontaneitate, teribilism, democraţie, greşeală, vinovăţie şi multe altele) mi s-a clarificat. Îmi spuneam că 99,99% din populaţie ar trebui să viziteze, cel puţin odată în viaţă, o cameră de detenţie. Egoismul, orgoliul şi prostia ar fi mai rare...

Selecția membrilor a fost realizată, inițial, de către serviciul / biroul de psihologie a instituției (nu mai rețin denumirea oficială a biroului), urmată de o selecție artistică, personală. Criteriile artistice au fost mai mult subiectiv-intuitive decât cele obiective, specific unei selecții profesionale.

În final, au fost alese șapte persoane, bărbați (eu ca bărbat, nu aveam voie să interacționez cu femeile-deținut), cu vârste cuprinse între 18 și 50 de ani aproximativ, cu studii liceale neterminate și/sau fără studii universitare. Niciunul nu a avut tangențe cu vreo școală de artă - instituție de învățământ de artă sau cerc de desen/pictură în particular. Doi dintre ei se gândeau, înainte de încarcerare, să urmeze studii de artă (școală populară, liceu sau facultate), dar au rămas la stadiul de intenție din diverse motive.

Primele întâlniri au început imediat după 1 octombrie 1998, cu o frecvență de două ședințe pe săptămână, o ședință având durata de 4 ore. Ultima dată când au pus mâna pe o pensulă a fost în clasele primare, după cum mi-au declarat la un moment dat, cu excepția celui mai în vârstă care, ajuns în penitenciar, a început să picteze autodidact cu aproximativ un an de zile în urmă, în condițiile date de specificul încarcerării.

După prima expoziție (vernisată în 1 iunie 1999, în holul Operei Timișoara), un fapt perceput ca inedit în sistemul penitenciarelor din România, componența cercului s-a tot schimbat în timp, accentul fiind pus pe minorii centrului de probațiune proaspăt înființat. Ultima expoziție a avut loc cu ocazia sărbătorilor de Crăciun din anul 2001, componența cercului fiind exclusivă din femei - o inițiativă a serviciului de psihologie din Penitenciar și cu acordul conducerii instituției - probabil un (alt) eveniment inedit în sistemul penitenciar din România, petrecut la Timișoara, deoarece, repet, femeile deținut nu aveau dreptul să interacționeze cu bărbații, fie ei deținuiți, fie gardieni, fie din societatea civilă.

 

Presa locală (scrisă, audio și tv) a consemnat desfășurarea a cinci expoziții - conform cu articolele din ziare :

1--- 1 iunie 1999 - holul Operei - bărbați, maturi și unul sau doi, nu mai țin minte exact, minori.

2--- 3 iulie 2000 - Clubul Penitenciarului - numai minori, băieți

3--- 20 decembrie 2000 - Clubul Penitenciarului - numai minori, băieți

4--- 11 aprilie 2001 - Salonul Vega - bărbați maturi și minori. Au mai participat și femei-deținut, cu creații florale sau sculpturi în săpun - dar nu ca membre ale cercului de pictură.

5--- 20 decembrie 2001 - Salonul Vega - expoziția exclusivă cu femei-deținut, membre ale cercului de pictură. Niciun bărbat sau băiat minor.


Articole apărute în presă (selecţie):

„PUNTE PENTRU VIITOR” – O MÂNĂ ÎNTINSĂ MINORILOR DIN PENITENCIARUL TIMIŞOARA

O acţiune în premieră, care vizează reintegrarea minorilor din penitenciare

Indiferent de natura faptelor lor, minorii din penitenciar sunt, şi ei, copii. Doar că, fie din cauza educaţiei pe care au primit-o acasă, fie din pricina anturajului în care au intrat, ei au ales o altă cale în viaţă. Au apucat pe un drum greşit, fără să-şi dea seama, poate, de acest lucru. Se găsesc, însă, oameni care să-i înţeleagă, care sunt conştienţi că greşelile lor n-au fost premeditate, ci doar rodul unor întâmplări de conjunctură... Ping-pong art... Ciprian Chirileanu este unul dintre acei oameni despre care vorbeam anterior. (...) El coordonează astăzi cercul de pictură al deţinuţilor din Penitenciar: „(...) La o masă de ping-pong, în vremea strugurilor ruginii, (...) am cunoscut oameni care au văzut, au făcut şi au învins, fiecare în felul lui. Un nou limbaj (vizual) se poate constitui într-un nou abecedar pentru unii. Doi dintre ei mi-au mărturisit că ar dori să-şi continuie studiile în zona artisticului, după stagiul de la „ping-pong”. Pentru alţii, un alt mod – inedit – de evadare. (...)”.

Anton Borbely – Timişoara, 31 mai 1999



...

NADIA CONSTANTINESCU S-A ÎNTREŢINUT ÎN SECRET CU DEŢINUŢII DIN PENITENCIARUL TIMIŞOARA

Invitată de onoare a Penitenciarului Timişoara la Ziua Copilului a fost prima doamnă a României, Nadia Constantinescu. Comandantul Penitenciarului Popa Şapcă, mr. Iaon Băla, s-a gândit să le ofere o mică bucurie deţinuţilor minori, organizând un spectacol în sala Operei din Timişoara. Artiştii din Puşcărie şi-au expus picturile în foaierul Operei. Coordonatorul cercului de pictură al deţinuţilor, Ciprian Chirileanu, ne-a povestit cum, în urmă cu 10 luni, a început să-i înveţe pe puşcăriaşi să picteze pe o masă de ping-pong: Am văzut opt oameni care îmi sorbeau ca un burete cuvintele puţine, ţigările şi, nu în ultimul rând, culorile. Ciorbele de început, incolore, s-au transformat, la unii brusc, la alţii în timp, în ceva de înţeles pentru ochii lor străini de limbajul plastic specific”, ne-a spus Ciprian Chirileanu. (...)

Tudor Flueraş – Evenimentul Zilei, 2 iunie 1999



cu Nadia Constantinescu (s) si Andrei Medinski (d)

OPT DEŢINUŢI DIN PENITENCIARUL TIMIŞOARA AU ORGANIZAT O EXPOZIŢIE DE PICTURĂ

(...) Vernisajul cuprinde aproximativ 40 de lucrări în tempera, realizate de puşcăriaşi sub îndrumarea artistului Ciprian Chirileanu, cel care în luna octombrie, anul trecut, a început pregătirea expoziţiei. (...)

Lăcrămioara Şova, Dan Radosav – Ziua de Vest, 2 iunie 1999




...

O ALTFEL DE EVADARE DIN PENITENCIAR

(...) Pe unul din culoarele sectorului de detenţie, primarul Gheorghe Ciuhandu, braţ la braţ cu de acum colonelul Ioan Băla, comandantul închisorii şi cu Vasile Sechereş, secretar şi consilier la Mitropolie, au admirat vreme de aproape jumătate de ceas o expoziţie de tablouri şi grafică inedită, rod al lăudabilei iniţiative propuse de artistul Ciprian Chirileanu. Alături de imprevizibilul artist, nu mai puţin decât opt minori deţinuţi ai penitenciarului au reuşit să stârnească nebănuite reacţii din partea asistenţei profană într-ale artei. Nimeni nu a putut trece nepăsător pe lângă Cripta mea sau Drumul, lucrări deosebite ale tinerilor deţinuţi, care dealtfel au şi fost apreciate ca atare de juriu (...).

Horaţiu Ardelean – Prima Oră, 4 iulie 2000




Agenda Zilei, 4 iulie 2000 (mai jos)




...

EXPOZIŢIE INEDITĂ DE PAŞTI LA SALONUL VEGA

La Penitenciarul din Timişoara se experimentează art-terapia

Pentru deţinuţii din Penitenciarul Timişoara – unii având pedepse grele, până la 20 de ani privare de libertate – arta este un mod de regăsire a propriei identităţi. Proiectul, coordonat de Ciprian Chirileanu, a scos parcă din nimic la iveală talente nedescoperite la oamenii care au greşit în faţa societăţii şi se află dincolo de ziduri groase şi sârmă ghimpată. Unii au talente rare. Alţii doar îşi exersează dexteritatea. În fine, alţii petrec doar câteva ore în atelierul de pictură, căutând să-şi scurteze orele care-i despart de lumea liberă (...).

Mariana Cernicova – Agenda Zilei, 12 aprilie 2001



...

EXPOZIŢIE CU VÂNZARE

(...) Ineditul manifestării constă în faptul că absolut toate lucrările de pictură şi obiecte de decor cu tematica Sărbătorilor de iarnă sunt realizate de femeile-deţinut din penitenciar (...)

Delia Sescu Barbu – Agenda Zilei, 19 decembrie 2001




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu