marți, 31 mai 2011

AEROPORT 1999, Timişoara


Expoziția Aeroport, desfășurată în spațiul neconvențional al Aeroportului Timișoara - în holul sălii de așteptare pentru cursele internaționale, după check in, așa numitul spațiu no man's land - face parte din proiectul INCURSIUNI 989901, finalizat la Muzeul de Artă Timișoara 



ARTA ŞI SPAŢIILE NECONVENŢIONALE
Expoziţie de gravură la Aeroportul Internaţional Timişoara
Sala de aşteptare a Aeroportului Internaţional Timişoara găzduieşte începând de ieri expoziţia de gravură semnată de Ciprian Chirileanu, absolvent al Facultăţii de Arte Plastice a Universităţii de Vest, promoţia 1998. Ciprian Chirileanu expune pentru a doua oară într-un spaţiu neconvenţional, anul trecut organizând o expoziţie la Penitenciarul din Timişoara. Prezent cu patru cicluri de lucrări - Incursiuni Interioare, Cutia Pandorei, Stigmatizare şi Stigmat - Ciprian Chirileanu dovedeşte în lucrările sale preocupare pentru acurateţea tehnicii. Despre lucrările expuse a vorbit criticul de artă Ioan Iovan. Vernisajul a fost urmat de un scurt recital de chitară clasică susţinut de Adrian Mardan, student în anul II la Facultatea de Muzică din Timişoara. Ciprian Chirileanu ar putea fi definit ca un căutător, de-a lungul anilor fiind preocupat şi de alte sfere ale culturii. El este membru al Asociaţiei Caricaturiştilor din România, s-a numărat printre fondatorii ziarului de satiră şi umor „Rîsu’ Plînsu’”, iar o vreme a lucrat ca scenograf pentru televiziunile locale. Expoziţia va fi deschisă timp de zece zile.
Felicia Todea – Agenda Zilei, 12 martie 1999




VERNISAJ ÎNTR-UN SPAŢIU NECONVENŢIONAL
O altă expoziţie personală a lui Chirileanu
„No Man’s Land” sau, în traducere liberă (şi adaptată) „tărâmul nimănui” din incinta Aeroportului Internaţional Timişoara a găzduit, la ceas de seară, ieri, vernisajul expoziţiei personale a tânărului grafician Ciprian Chirileanu. Lucrările care au darul de a pregăti pentru zbor, la propriu, dar şi la figurat, pasagerii Tarom, au fost expuse pe simezele ad-hoc ale acestui spaţiu catalogat, de comun acord, drept neconvenţional şi fac parte din ciclurile Incursiuni Interioare, Cutia Pandorei şi Stigmat-Stigmatizare. Cici Chirileanu se află pornit pe un drum al artei ce păstrează şi respectă regulile jocului plastic. El se află, aşa cum îl caracteriza criticul Ioan Iovan, în căutarea propriei identităţi (...) Tânărul artist simte nevoia expunerii lucrărilor personale în locuri pe care, de regulă, oamenii le numesc, generic, neconvenţionale (locuri de detenţie, iar acum No Man’s Land). În imagine, Chirileanu este preocupat de forma disciplinată a traseelor. (...) Suprafaţa e contrazisă în propria ei plasticitate, iar efectul plastic apare şi el, firesc, cu spontaneitate. Acest drum, lung, către sine, pe care s-a înscris Ciprian Chirileanu este suprapus de un altul, care trece prin sine.
Codruţa Cocoţan, Anton Borbely – Timişoara, 12 martie 1999




CICIS LAND – LANDU LU’ CICI
Artistul plastic Ciprian Chirileanu (...) şi-a expus lucrările joi, 11 martie în spaţiul „No Man’s Land” al Aeroportului Internaţional Timişoara. Acesta caută, cum s-ar spune, cu lumânarea, spaţii neconvenţionale pentru expoziţiile sale. Anul trecut, de exemplu, a făcut chiar şi ceva puşcărie (de dragul artei, of course). În ziua „Porţilor Deschise” el s-a închis, de bună voie şi nesilit de nimeni, în Penitenciarul Timişoara. Nu ştim cât au apreciat puşcăriaşii gestul său de solidaritate, dar publicul avizat (colegii artişti) au remarcat deschiderea artistică din acest an, în spaţiul de expunere şi în gravuri (ciclurile Incursiuni Interioare şi Cutia Pandorei). Publicul neavizat (personalul anti-tero din aeroport) n-a înţeles mai nimic din chestia lui Cici Chirileanu. „Artistul e puţin sărit, da’ puţin cam mult!”, au spus ei, iar gravurile „parcă ar fi imagini de pe satelit, de pe Marte, numai că sunt alb-negru”. Cam enervaţi, anti-teroriştii l-au confiscat pe artist şi l-au interogat. El a vorbit, cu pudoare, despre structuri regulate, juxtapuneri şi experimente geometrice până când, în fine, a golit cutia numitei Pandora. În rest, numai de bine şi de speranţă, căci următoarea expoziţie, cea din anul 2000, când nu vom mai fi copii, sperăm să ne fie pe-aproape.
The Bambi – Copita, 15-21 martie 1999




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu