marți, 31 mai 2011

PROFESIONISTII

PROFESIONIŞTII: CIPRIAN CHIRILEANU – UN NONCOMFORMIST

(...)

De bună voie la... puşcărie

Nu ştim exact care este motivul care l-a determinat pe Ciprian Chirileanu să facă multe lucruri altfel decât alţii. Primul spaţiu neconvenţional pe care l-a folosit pentru a expune a fost Penitenciarul Timişoara, urmat de Aeroportul Timişoara, datorită amabilităţii comandantului acestuia, Gheorghe Strâmbeanu, şi expoziţia din Peştera Româneşti, din toamna anului trecut. Chirileanu a descoperit într-o zi că mai toate desenele sale satirice aveau ca subiect puşcăriaşi şi călăi. Şi-a propus să facă cunoştinţă cu locul zăbrelit destinat celor certaţi cu legea. Printr-un fost psiholog al Penitenciarului, Chirileanu a ajuns la comandantul Penitenciarului din Timişoara, Ioan Băla. În câteva cuvinte, acesta i-a propus să organizeze o expoziţie cu caricaturi pe data de 1 aprilie. Era în 1998 şi înainte de a avea loc vernisajul din Penitenciar, a stat, la cerere, câteva minute într-o celulă, în haine de puşcăriaş, pentru „a intra în atmosferă”. Expoziţiei i-a urmat o experienţă şi mai interesantă. Un cerc de pictură pentru oamenii din Penitenciarul Timişoara. Cercul şi-a început activitatea în octombrie 1998. Se vedea cu acei oameni de două ori pe săptămână, câte trei-patru ore. La început au fost mai mulţi. După câteva luni, au rămas doar opt. Timişorenii au putut vede lucrările cercului într-o expoziţie care a fost vernisată la 1 iunie 1999, în foaierul Operei Române Timişoara. Chirileanu crede că perioada de lucru cu oamenii din Penitenciar s-a încheiat în decembrie anul trecut, când la Salonul Vega a avut loc o expoziţie a femeilor-deţinut. A luat această hotărâre pentru că simte că trecerea dincolo de pragul puşcăriei îl costă un enorm consum emoţional. Mai simte că a venit vremea galeriilor de artă tradiţionale, motiv pentru care a avut recenta expoziţie la Secţia de Artă a Muzeului Banatului, iar în toamnă va avea una la Helios.

Felicia T. Secoşan – Prima Oră, supliment Magazin TV, 31 mai – 6 iunie 2002

CERC DE PICTURA CU DETINUTII (1998 - 2001)

CERCUL DE PICTURĂ CU PERSOANE AFLATE ÎN CUSTODIA PENITENCIARULUI TIMIŞOARA

Peste căteva luni de la expoziţia vernisată la Penitenciar, am acceptat provocarea: un cerc de pictură cu deţinuţii! Nu ştiu câţi s-ar fi gândit la aşa ceva. La scurt timp am aflat că este un fapt inedit, cel puţin în sistemul penitenciarelor româneşti. Îmi face plăcere să evoc excelenta colaborare avută cu instituţia amintită, prin comandantul de atunci, dl Ioan Băla, apoi cu dl Florin Şerpe, unul dintre psihologi, şi, ulterior, cu dna Mihaela Tomiţă. Dar lista este mai lungă şi îmi cer scuze că nu o pot... lungi, acum şi aici. Cu toţii au depus un efort pentru realizarea expoziţiilor cu deţinuţii-plasticieni.

Mi-aduc aminte când am fost invitat să vizitez o celulă. Oricât de multă (auto)pregătire psihologică mi-am impus-o, n-am putut rezista mai mult de 10-20 de secunde. Am ieşit imediat. De atunci, conceptul despre libertate şi tot ceea ce derivă din el (spontaneitate, teribilism, democraţie, greşeală, vinovăţie şi multe altele) mi s-a clarificat. Îmi spuneam că 99,99% din populaţie ar trebui să viziteze, cel puţin odată în viaţă, o cameră de detenţie. Egoismul, orgoliul şi prostia ar fi mai rare...

Articole apărute în presă (selecţie):


„PUNTE PENTRU VIITOR” – O MÂNĂ ÎNTINSĂ MINORILOR DIN PENITENCIARUL TIMIŞOARA

O acţiune în premieră, care vizează reintegrarea minorilor din penitenciare

Indiferent de natura faptelor lor, minorii din penitenciar sunt, şi ei, copii. Doar că, fie din cauza educaţiei pe care au primit-o acasă, fie din pricina anturajului în care au intrat, ei au ales o altă cale în viaţă. Au apucat pe un drum greşit, fără să-şi dea seama, poate, de acest lucru. Se găsesc, însă, oameni care să-i înţeleagă, care sunt conştienţi că greşelile lor n-au fost premeditate, ci doar rodul unor întâmplări de conjunctură... Ping-pong art... Ciprian Chirileanu este unul dintre acei oameni despre care vorbeam anterior. (...)El coordonează astăzi cercul de pictură al deţinuţilor din Penitenciar: „(...) La o masă de ping-pong, în vremea strugurilor ruginii, (...) am cunoscut oameni care au văzut, au făcut şi au învins, fiecare în felul lui. Un nou limbaj (vizual) se poate constitui într-un nou abecedar pentru unii. Doi dintre ei mi-au mărturisit că ar dori să-şi continuie studiile în zona artisticului, după stagiul de la „ping-pong”. Pentru alţii, un alt mod – inedit – de evadare. (...)”.

Anton Borbely – Timişoara, 31 mai 1999

...

NADIA CONSTANTINESCU S-A ÎNTREŢINUT ÎN SECRET CU DEŢINUŢII DIN PENITENCIARUL TIMIŞOARA

Invitată de onoare a Penitenciarului Timişoara la Ziua Copilului a fost prima doamnă a României, Nadia Constantinescu. Comandantul Penitenciarului Popa Şapcă, mr. Iaon Băla, s-a gândit să le ofere o mică bucurie deţinuţilor minori, organizând un spectacol în sala Operei din Timişoara. Artiştii din Puşcărie şi-au expus picturile în foaierul Operei. Coordonatorul cercului de pictură al deţinuţilor, Ciprian Chirileanu, ne-a povestit cum, în urmă cu 10 luni, a început să-i înveţe pe puşcăriaşi să picteze pe o masă de ping-pong: Am văzut opt oameni care îmi sorbeau ca un burete cuvintele puţine, ţigările şi, nu în ultimul rând, culorile. Ciorbele de început, incolore, s-au transformat, la unii brusc, la alţii în timp, în ceva de înţeles pentru ochii lor străini de limbajul plastic specific”, ne-a spus Ciprian Chirileanu. (...)

Tudor Flueraş – Evenimentul Zilei, 2 iunie 1999

cu Nadia Constantinescu (s) si Andrei Medinski (d)


OPT DEŢINUŢI DIN PENITENCIARUL TIMIŞOARA AU ORGANIZAT O EXPOZIŢIE DE PICTURĂ

(...) Vernisajul cuprinde aproximativ 40 de lucrări în tempera, realizate de puşcăriaşi sub îndrumarea artistului Ciprian Chirileanu, cel care în luna octombrie, anul trecut, a început pregătirea expoziţiei. (...)

Lăcrămioara Şova, Dan Radosav – Ziua de Vest, 2 iunie 1999

...

O ALTFEL DE EVADARE DIN PENITENCIAR

(...) Pe unul din culoarele sectorului de detenţie, primarul Gheorghe Ciuhandu, braţ la braţ cu de acum colonelul Ioan Băla, comandantul închisorii şi cu Vasile Sechereş, secretar şi consilier la Mitropolie, au admirat vreme de aproape jumătate de ceas o expoziţie de tablouri şi grafică inedită, rod al lăudabilei iniţiative propuse de artistul Ciprian Chirileanu. Alături de imprevizibilul artist, nu mai puţin decât opt minori deţinuţi ai penitenciarului au reuşit să stârnească nebănuite reacţii din partea asistenţei profană într-ale artei. Nimeni nu a putut trece nepăsător pe lângă Cripta mea sau Drumul, lucrări deosebite ale tinerilor deţinuţi, care dealtfel au şi fost apreciate ca atare de juriu (...).

Horaţiu Ardelean – Prima Oră, 4 iulie 2000

...

EXPOZIŢIE INEDITĂ DE PAŞTI LA SALONUL VEGA

La Penitenciarul din Timişoara se experimentează art-terapia

Pentru deţinuţii din Penitenciarul Timişoara – unii având pedepse grele, până la 20 de ani privare de libertate – arta este un mod de regăsire a propriei identităţi. Proiectul, coordonat de Ciprian Chirileanu, a scos parcă din nimic la iveală talente nedescoperite la oamenii care au greşit în faţa societăţii şi se află dincolo de ziduri groase şi sârmă ghimpată. Unii au talente rare. Alţii doar îşi exersează dexteritatea. În fine, alţii petrec doar câteva ore în atelierul de pictură, căutând să-şi scurteze orele care-i despart de lumea liberă (...).

Mariana Cernicova – Agenda Zilei, 12 aprilie 2001

...

EXPOZIŢIE CU VÂNZARE

(...) Ineditul manifestării constă în faptul că absolut toate lucrările de pictură şi obiecte de decor cu tematica Sărbătorilor de iarnă sunt realizate de femeile-deţinut din penitenciar (...)

Delia Sescu Barbu – Agenda Zilei, 19 decembrie 2001

INCURSIUNI 980199, Muzeul de Artă Timişoara

INCURSIUNI 980199 este un proiect derulat pe parcursul a cinci ani (1998-2002), urmărind expunerea în trei spaţii greu accesibile mie, ca artist, dar şi pentru un public relativ restrâns. Totodată mi-am impus regula de a nu avea nicio altă prezenţă artistică până nu închei ciclul de expoziţii în spaţiile aşa-numite „neconvenţionale”, din Penitenciar – în anul 1998, Peşteră – în anul 2001, respectiv Aeroport – în 1999, ansamblul proiectului comparându-l într-o oarecare măsură cu anumite elemente din performance art. Mă refer la implicarea unui grup de deţinuţi în timpul vernisajul de la penitenciar, sau la concertele de muzică de la aeroport, peşteră sau la Muzeul de Artă din Timişoara.



Afişul expoziţiei de la Muzeul de Artă, Timişoara, 2002


Înaintea vernisajului din Penitenciarul Timişoara m-am îmbrăcat într-o zeghe. Am stat închis timp de o jumătate de oră într-o celulă, împreună cu un deţinut, aşteptând sosirea publicului. Public nevoit să accepte anumite condiţii de vizitare, de la intrarea în unitatea bine păzită, până în „spaţiul expoziţional” aflat într-o clădire din interiorul închisorii. Lucrările erau expuse pe panouri, într-un coridor lung în care, pe stânga şi pe dreapta erau uşile cu vizete ale încăperilor de detenţie. La un moment dat uşa celulei mele s-a deschis şi împreună cu deţinutul amintit, ne-am plimbat printre oamenii adunaţi în hol – militari în uniformă, alţi deţinuţi în hainele lor zilnice, civili şi mass-media – oprindu-ne apoi pentru vernisaj. Am transpus astfel un desen satiric semnat de mine: eu, în rolul deţinutului (victima), căram bila grea şi neagră legată de piciorul călăului, iar călăul cu un topor în mână, mă conducea legat către eşafod... Dealtfel tematica principală a desenelor expuse la penitenciarul din Timişoara cuprindea relaţiile şi situaţiile paradoxale – de distanţă şi totodată de apropiere – create între călău şi victimă, înaintea actului final.



Conceptual, fiecare dintre cele trei spaţii alese îşi au deja interpretările consacrate în literatura de specialitate. Eu voi aminti doar înţelesurile personale enunţate în proiect şi în catalogul care a însoţit expoziţia de final de la Muzeul de Artă din Timişoara: simbolistica penitenciarului am atribuit-o condamnării conştiente sau inconştiente, un puternic şoc asupra psihicului şi fizicului – încarcerarea. Spaţiul peşterii l-am înţeles ca pe un simbol al abisului, al beznei, al cedării totale şi irevocabile – resemnarea. În fine, simbolul aeroportului l-am alăturat eternului vis al omului de a zbura, de a fi liber, de a se înălţa şi de a se depăşi pe sine – izbăvirea penitenţei. În anul 2002 toate lucrările expuse până acum aparent separate şi dispersate, au fost transferate, prin opoziţie, în spaţiul „convenţional” al Muzeului de Artă din Timişoara. Astfel, s-a finalizat Incursiuni 980199, o expoziţie aflată sub simbolul puterii exprimării întregului şi a împăcării cu sine, în linişte. Lucrările expuse au fost variate din punct de vedere al tehnicilor folosite (tuş, laviu, acuarelă, monotipie, aquaforte, aquatinta, linogravură), a dimensiunilor (de la 10x10 cm, la 400x150 cm), precum şi al subiectelor sau titlurilor (Incursiuni Interioare, Cutia Pandorei, Stigmatizare, Deschideri, Labirint, Atracţii, ...nduri, Filonul de Fum - lucrări descrise în alte postări de pe acest blog).

Formaţia Cargo


Ioan Iovan (c), Nicolae Strâmbeanu (d)



Adrian Mardan (d)
La expoziţiile din acest proiect au susţinut recitaluri sau concerte de muzică, următorii:

Penitenciar – 1998 – nu s-a putut organiza un astfel de moment.

Peşteră – 2001 – un concert susţinut de formaţia de rock timişoreană Cargo.

Aeroport – 1999 – recital de chitară clasică Adrian Mardan, student la Facultatea de Muzică din Timişoara.

Muzeul de Artă – 2002 – un concert al formaţiei timişorene de underground, ArcGotic.

IOAN IOVAN, incursiuni 980199



Vernisaj Incursiuni 980199 (Penitenciar – Peşteră – Aeroport) – Muzeul de Artă Timişoara, 2002. Text apărut ulterior în Dicţionar al artiştilor contemporani din Banat, ed. Brumar, 2003

Ciprian Chirileanu reprezintă starea unui tânăr creator aflat în plin proces de a se clarifica din punct de vedere al direcţiei, de a-şi pregăti particularităţile unui drum propriu. Lucrările de până acum deţin acea cantitate adunată răbdător, calm şi încrezător, capabilă să constituie un eşafodaj necesar pentru apariţia valorii şi pentru întreţinerea ei. Important este faptul că au fost întrunite, dintru început, câteva date care să acţioneze în favoarea creaţiei. Întâi, s-a creat situaţia ca raportul dintre expresie şi semnificaţie să funcţioneze normal, să se situeze, firesc, în aceeaşi conexiune; de asemenea, să se încadreze în tema plastică şi în caracteristicile de stil. O contribuţie importantă este dată, la fel, de realizarea pe cicluri, de parcurgerea mai multor variante. Ceea ce a realizat, până acum, sugerează un parcurs auctorial ascendent, cupă cum înseşi spaţiile în care a expus (penitenciar, peşteră, aeroport) vorbesc despre o experienţă artistică aparte, pe care şi-a asumat-o. Sunt spaţii de încercare şi de clarificare, cerute de felul în care îşi apropie găsirea de sine. Faptul că s-a exprimat preponderent prin mijloace recuperate din dimensiunea de tradiţie a graficii, linogravura şi gravura pe metal, dovedeşte nu numai că respectivele tehnici îşi păstrează încă valabilitatea ei, ci şi împrejurarea că Ciprian Chirileanu a găsit acea intermediere a procedurilor de execuţie care să îl ajute în a-şi propune un nivel artistic şi în a-i crea posibilitatea de a le fi atins. De altfel, după toate acestea, se anunţă o viitoare sinteză capabilă să-l concentreze mai strict pe ceea ce are important de realizat şi de exprimat. (ciclurile Atracţii, Incursiuni Interioare, Deschideri, Labirint, Scufundare, Cutia Pandorei, Roiuri, 1998-2001)


Ioan Iovan, critic de artă